Mergi la biserica, sau esti Biserica?

Biserica! Ce este Biserica?

Mai toti credinciosii protestanti de azi spun: „Merg la biserica”. Tu, frate, mergi la biserica??? Frate drag, pentru tine Biserica e cladirea aia???

Iubiti frati, cladirea aia in care ne strangem NU este biserica. Tu nu mergi LA biserica. Tu ESTI Biserica. Asta, bineinteles, DACA ESTI, ca-ti poti spune „frate” si sa te amagesti singur. Eventual poti spune ca mergi sa te intalnesti sau sa te aduni cu Biserica. Iar ca termen atribuit cladirii, aceea este o casa de adunare, casa de rugaciune, casa de intalnire.

Termenul cel mai popular si folosit din vechime este: „Merg la adunare”, nereferindu-te la cladirea in care mergi, ci la adunarea de oameni cu care te intalnesti. Este vorba despre adunarea locala. In ceea ce priveste oamenii, este o diferenta intre a spune ca mergi la adunare si ca mergi la biserica. Fiindca Biserica esti tu. Insa nu poti fi adunarea. Chiar termenul de „adunare” implica mai multi oameni. Da, fiecare credincios este Biserica, piatra vie din Biserica lui Hristos. Insa adunarea este grupul de credinciosi cu care te strangi laolalta ca sa Il glorificati pe Domnul. De aceea poti spune ca mergi la adunare, dar nu ca mergi la biserica. Tu nu esti adunarea, insa tu esti Biserica. „Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca…” – 1 Petru 2:5a

Biblia foloseste foarte sugestiv termenul de „biserica din casa lui…”, fiindca biserica nu e casa, ci Biserica se strange in casa lui cutare.

Luam un exemplu: „Bisericile din Asia va trimit sanatate. Acuila si Priscila, impreuna cu biserica din casa lor, va trimit multa sanatate in Domnul.” –  1 Corinteni 16:19. Trimiteau sanatate cladirile unde se strangeau crestinii in Asia? Bisericile din Asia reprezentau totalitatea credinciosilor din Asia, sau grupurile de credinciosi care se strangeau in Asia. Uite mai departe unde zice despre biserica din casa lor. Biserica din casa lor era grupul de crestini care se strangeau laolalta. „Catre sora Apfia si catre Arhip, tovarasul nostru de lupta, si catre biserica din casa ta…” – Filimon 1:2

Fratilor, este trist sa vezi pastorii si predicatorii zicand: „Bine ati venit la biserica!” In primul rand parca ai venit la spectacol. Si azi asa si este: un spectacol. Ieftin de cele mai multe ori si de proasta calitate… Este o minune ca Domnul inca Isi mai face simtita prezenta in unele locuri de strangere! In al doilea rand nu am venit la biserica, caci Biserica sunt eu, esti tu, este el, pastorul etc. Oricum, Biserica Si-o cunoaste Domnul. Noi ne zicem „frate” si „sora”, dar numai Duhul stie cine e copilul lui Dumnezeu si cine se minte singur sau se preface.

Poate spui ca asta e un amanunt. Dar nu uita: amanuntele fac diferenta. Daca te-ai urca intr-o nava spatiala si ai afla ca traseul spre luna este deviat cu un micron, ai ramane sa te „bucuri” de calatoria care te va duce nicaieri si in cele din urma in mormant (in spatiu), sau ai cobori degraba stiind ca naveta nu va ajunge niciodata pe luna? „Pai frate, un micron? Asta e un amanunt!”, zici tu. Da, dar un amanunt care te va costa viata…

Eu nu zic ca-ti pierzi mantuirea fiindca folosesti cuvintul „Biserica” cu sensul asta, insa… daca tu ESTI Biserica, de ce vorbesti ca si cum n-ai fi? Nu e normal sa-ti vorbesti limba natala? Daca te-ai nascut din Duh, de ce nu vorbesti limba duhovniceasca? Caci vorbele tale, la urma urmei, trebuie sa-i ghideze si pe cei de-afara, nu? Si daca tu, care ai cuvintele vietii vesnice, vorbesti tot pe limba lor, cum vor cunoaste ei adevarul?Gandeste-te la asta…

Te-ai nascut din parinti romani. Vorbesti limba romana. Te-ai nascut din nou din Duh. Vorbeste frate iubit, limba duhovniceasca! Stii, lucrurile astea marunte arata intelegerea sau lipsa de intelegere a lucrurilor duhovnicesti din inima si mintea noastra. Fiindca nu ne jucam cu cuvintele. Si ar trebui sa avem toti aceeasi limba, ca si aceeasi dragoste, ca si aceleasi principii, daca ascultam toti de acelasi Duh care ne calauzeste in aceeasi directie. Dar daca vorbim limbi diferite, dovedim ca ne indreptam spre taramuri diferite, caci fiecare invata limba tarii unde va ajunge sa traiasca. Domnul sa ne dea intelepciune!

Stii ce ma intristeaza? Ca astea sunt lucruri pe care le afli la nasterea din nou; nu stai sa inveti dupa ani de zile care e de fapt Biserica: tu sau cladirea. Si mai e trist faptul ca lumea se indreapta cu o viteza ametitoare spre iad, iar „…voi, care de mult trebuia sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta de cineva sa va invete cele dintai adevaruri ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare.” – Evrei 5:12. Asta e un handicap al Bisericii. Si e vina noastra…

Fii binecuvantat!

Reclame