Tarop tim

„- Mahor! striga Kaiyo. Vei pleda pentru cuvintele Kamurului in mijlocul poporului tau?

– Da! raspunse Mahor. Voi pleda pentru cuvintele Kamurului in mijlocul poporului meu!

– Atunci ti-l dau pe fiul meu si impreuna cu el si numele meu!

Kaiyo il intinse pe  micul Biakadon, iar Mahor il primi cu balndete in bratele lui.

Mahor striga:

Eehaa! Este de ajuns! Sigur voi pleda pentru pace intre noi!

Brusc, Mahaen aparu din nou inaintea multimii. Indreptat cu fata spre Kaiyo, Mahaen il ridica pe unul dintre fiii lui micuti si striga:

– Kaiyo! Vei pleda pentru cuvintele Haenamului in mijlocul poporului tau?

– Da! striga Kaiyo, intinzandu-si mainile spre Mahaen.

– Atunci ti-l dau pe fiul meu si impreuna cu el si numele meu.

Kaiyo se rasuci si fugi spre Kamur cu Mani, fiul sau proaspat adoptat…

In timp ce Kaiyo se departa, Mahor invita cu glas tare intreaga populatie a Haenamului:

– Ini tim ke kanenai arkivi, ysyny asimdien! Cei care accepta acest copil ca temelie a pacii, sa vina si sa-si puna mainile peste el!

Tineri si batrani deopotriva, barbati si femei, se aliniara nerabdatori pe langa Mahor si, pe rand, isi pusera mainile peste micutul Biakadon, confirmand faptul ca acceptau pacea cu Kamur. Aceeasi ceremonie avu loc in Kamur de indata ce Kaiyo se intoarse cu copilasul lui Mahaen in bratele lui. Kaiyo purta de-acum numele lui Mahaen.

– Kaiyo l-a daruit Haenamului pe fiul sau ca tarop tim, copil al pacii, iar Mahaen ne-a dat si el noua, in schimbul lui, un tarop tim!

– Dar de ce e necesar acest lucru? am intrebat.

– Tuanule, ne-ai tot indemnat sa facem pace – nu stii ca e cu neputinta sa existe pace fara un copil al pacii?

– Ce se va intampla cu Biakadon si cu Mani? am intrebat eu. Vor fi vatamati in vreun fel?

– Nu li se va face nici un rau, tuanule, spuse el. De fapt, satele noastre vor pazi amandoua viata acestor copii tarop chiar cu mai mult zel decat isi protejeaza propriile lor odrasle. Fiindca daca Biakadon moare, Kamur nu va mai fi legat de un acord de pace cu Haenam. Iar daca Mani moare, Haenam nu va mai fi legat de un acord de pace cu noi.

Fiecare barbat din Kamur primi un nume din Haenam adaugat la proporiul sau nume. De acum inainte, cand cineva din Haenam urma sa i se adreseze, urma sa il cheme cu numele lui din Haenam, sugerand ca ei nu il mai considerau un strain, ci il acceptau cu draga inima, la fel cum l-ar accepta pe fiul nativ al carui nume il purta.

De cealalta parte, oamenii Kamurului urma sa se adreseze cetatenilor din Haenam cu numele lor din Kamur, acceptandu-i ca si cum ar fi de fapt persoanele ale caror nume le purtau. Pentru a face mai usoara aceasta identificare incrucisata, numele erau schimbate intre persoane de statura si reputatie echivalente.

… Gasisera o cale de a demonstra sinceritatea si de a stabili pacea chiar si in abominabilul context al tuwi asonai man si al legaturii waness! Printre sawi, orice demonstratie de prietenie era suspecta, cu exceptia uneia. Daca un om l-ar da intr-adevar pe propriul sau fiu dusmanilor lui, acel om putea fi de incredere…

Si oricine isi punea mainile peste fiul daruit, era obligat sa nu exercite violenta impotriva celor care l-au daruit, nici sa recurga la legatura waness spre propria lor distrugere.

Citatul este din cartea „Copilul pacii” a lui Don Richardson, partea a doua „Cand lumile se intalnesc”, capitolul 17 „Apa rece maine”, pg.184-190 spicuit.

Ca sa intelegi despre ce este vorba: cand Don si sotia lui s-au asezat intre aceste multe triburi care se omorau mereu cand se intalneau, toti isi doreau sa fie tuanii lor. Ei traiau departe unii de altii, dar acum s-au apropiat ca sa fie toti langa oamenii civilizati. Deci mereu aveau conflicte. De aceea cei doi au hotarat sa plece de acolo:

„- Din moment ce nu puteti face pace unii cu altii, am spus eu, este clar pentru noi ca ar fi mai bine sa plecam de la voi…

– Tuanule, ma ruga solemn unul dintre ei, nu pleca de la noi!

– Dar nu vreau sa va omorati unii pe altii, am raspuns eu.

– Tuanule, nu ne vom omori unii pe altii.

Vorbitorul se opri, isi oteli vointa si spuse:

– Tuanule, maine facem pace!”

Am citat din capitolul 16 „Criza pe malul Kronkelului”, paginile 177-178 spicuit.

„Tuan” este un termen folosit in Malaezia si Indonezia ca forma de adresare respectuoasa unui barbat, echivalent cu „domnule”. Este forma lor de respect pentru omul civilizat.

„Tuwi asonai man” sau „tuwi asonai makaerin” inseamna: te-am ingrasat cu prietenie ca sa te ucidem. Triburile astea venerau tradarea. Cu cat era tradarea mai inalta si mai rafinata, cu atat erau mai bine vazuti si mai sus in ierarhia tribului.

Cand Don le-a spus intia data despre tradarea Domnului Isus de catre Iuda, a ramas extrem de consternat cand ei au inceput sa-l laude pe Iuda… Nu se astepta la asa ceva. Cine s-ar fi asteptat? Cum poti vesti Evanghelia, si mai ales esenta ei, unor oameni pentru care majoritatea standardelor sunt exact invers fata de normalitate? Dar Domnul a lucrat extraordinar!

Ti-am spus, este fascinanta cartea…

Legatura, obiceiul, datina „waness” era cea mai inalta forma de tradare, adica sileai o ruda apropiata sa-si tradeze poporul propriei mame. Obligai un barbat sa-si tradeze rudele propriei mame dandu-le mortii.

Cartea e fascinanta, iar mesajul e zguduitor… Citeste-o.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s