„Nu orisicine imi zice: „Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.
Multi Imi vor zice in ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?”
Atunci le voi spune curat: „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” ” – Matei 7:21-23
„Atunci veti incepe sa ziceti: „Noi am mancat si am baut in fata Ta, si in ulitele noastre ai invatat pe norod.”
Si El le va raspunde: „Va spun ca nu stiu de unde sunteti; departati-va de la Mine, voi toti lucratorii faradelegii.” ” – Luca 13:26-27
„Apoi va zice celor de la stanga Lui: „Duceti-va de la mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui!
Caci am fost flamand, si nu Mi-ati dat sa mananc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sa beau;
am fost strain, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati imbracat; am fost bolnav si in temnita, si n-ati venit pe la Mine.” ” – Matei 25:41-43
Dragi copii, ascultati bine,
Fiti atenti acum la Mine!
O problema se dezbate
Pana in eternitate:
Mantuirea de la Mine
Fiule, pastreaz-o bine.
Azi daca te joci cu ea,
Maine tu o poti scapa!
Eu ti-am dat-o, nu ti-o iau.
Am venit ca sa ti-o dau.
Tu de ai venit s-o iei,
Tine-o bine, cu temei.
O-ntrebare se ridica
Si se pune fara frica:
Domnul ne-a dat mantuirea:
Ne da El si nemurirea?
Frate, ce-ntrebare-i asta?
Mantuit esti: cu-asta, basta!
De pe Domnul L-ai primit,
Tu in cer mergi fericit.
De tu ai facut pacat,
Legea Lui de ai calcat,
De ispita te seduce,
Frate, ai izvor la cruce!
Iar de te-o infasura,
Sangele Lui te-o spala,
Haina El ti-o curata,
De lanturi te-o dezlega!
Copii, adunati-va,
La Mine uitati-va.
Glasul Meu sa ascultati,
Si porunca n-o calcati!
Nu v-am trimis Eu Duhul Sfant
Din cer la voi, jos, pe pamant?
De ce atunci va intrebati
Atatea lucruri intrigati
Si-uitati cuvantul Meu mereu?
El va vorbeste: nu e greu!
Luati seama, dar, si ascultati,
Aminte luati ca sa scapati!
Caci nu de orisicine-Mi zice:
Doamne, Doamne, e ferice,
Ci intra in Imparatie
Cel care-Mi face voia Mie.
Caci voia Mea e-a Tatalui,
Este a Imparatului;
Dar multi vor zice-n acea zi:
Noi am facut proorocii,
Noi dracii din oameni am scos,
Pe cel rau care e furios.
Noi toti la masa Ta am stat,
Unde-am baut si am mancat.
Bolnavii noi i-am vindecat
Si pe dusmani chiar am iertat,
Greselile lor am uitat,
Da-n mare nu le-am aruncat,
Si zilnic noi le-am scos afar’
Din temnita inimii iar,
Deci cei ce ne-au gresit apoi
N-or lua nicicand parte cu noi…
N-am terminat, mai e ceva
Ce noi am facut aievea:
Sunt semne, Doamne, si minuni
Ce-nfaptuim noi de ani buni.
Ei fericiti care mai care,
Si mandri toti, nevoie mare,
Cu Domnul ei se vad pe nori
Si se privesc triumfatori.
Dar Domnul sta, ii priveste El
Si nu Se bucura de fel,
Iar lacrima in ochi Ii apare,
Inima-I sangereaza tare.
O, fiii Mei, voi n-ati stiut
Ca de un duh necunoscut
Voi v-ati lasat insufletiti,
Cel rau ca va tine robiti?
Adevarat, adevarat
Va spun acuma Eu curat:
Voi Legea Mea o tot calcati;
Din fata Mea voi sa plecati.
Desi prea bine ati stiut,
Voi niciodata nu ati vrut
Cu Mine sfant ca sa traiti:
Acum e vremea sa platiti.
Dar Doamne, stai, ca noi avem
Chiar Duhul Tau, si deci putem
Acuma ca sa-Ti dovedim
Ca ai Tai suntem si vrem sa fim.
Cu Duhul Tau in noi putem
Minuni si semne sa facem:
Dureri si boli am vindecat,
Chiar morti din groapa-am inviat!
Acum, ce spui: ne recunosti?
Toti ingerii si-a Tale osti,
Toti ne cunosc ca noi am fost
Biruitori in rugi si-n post!
Dar Doamne, zi ceva, ce taci?
Sau vrei acuma sa ne faci
Cununi pe cap cu mana Ta
Si sa ne dai azi rasplata?
Ati terminat voi, fiii Mei,
Voi toti ce sunteti dumnezei,
Si numai VOI ce ati facut
Cu ochii vostri ati vazut!
Dar pe flamanzi si pe-nsetati
De ce n-ati vrut sa-i ajutati?
Nici pe straini, nici pe cei goi
N-ati vrut sa-i ajutati apoi!
Ati fost cumva la cei bolnavi,
La cei numiti de medici „gravi”?
Ati fost la cei intemnitati,
Din inchisori sau liberati?
Vazurati voi cumva pe strada
Un om ce intre talhari prada
Cazu cu lacrimi, rugaciuni
Sa-l ajutati voi, oameni buni?
Bineinteles ca nu vedeti,
Ca ochii vostri sunt sireti;
Doar semne si minuni visati
Sa faceti. Doar asta sperati!
Pentru ca ea, mandria grea
Va-mpinge-n sus, pe podium, da,
Ca laurii sa-i adunati.
Cu mari iluzii va-mbatati!
Cu titluri multe va-naltati
Aicea jos, ca intre „frati”.,
Si sume mari voi castigati,
Doar pentru Domnul vreti sa dati…
Dar asta nu e calea Mea!
Eu dau smerenie: dovada?
Mii de martiri, copii, eroi,
Dar nu se compara cu voi…
Voi sunteti culti, chiar invatati,
Cu totii voi sunteti titrati,
Cu nume mari si titluri multe
Ca lumea pe VOI sa v-asculte!
Voi mergeti in a Mea lucrare,
Plecati in evanghelizare
Pe stadioane cu multimi,
Va bateti in cifre, marimi!
Dar cate suflete-ati adus,
Si le-ati condus acolo, sus?
Cand in picioare spun: „Isus”,
Genunchii jos ei nu i-au pus!
Tu crezi ca Eu contorizez
Lucrarea ta si ca mizez
Pe mainile ce-s ridicate?
Se va vedea-n eternitate…
Caci omul se uita, priveste
Doar la ce ochiul il izbeste.
Dar Eu sunt Domnul! Nu uita:
Eu caut la inima ta!
Tu crezi ca mintea-i de ajuns
Sa fii strapuns, sa fii patruns,
Cand cu minuni si semne crezi
Ca in cer mergi, si defilezi
Cu ele inaintea Mea?
Si-acum cununa tu ai vrea
Pe cap sa-ti pun cu mana Mea
Ca vesnic sa o poti purta?
Ia stai putin si te gandeste
La suflete si chibzuieste,
Caci zilnic propovaduiesti
O Veste Buna ca-n povesti,
Cu-a fost odata, sau n-a fost,
Ce-ai invatat-o pe de rost,
Cu-un Dumnezeu prea bun si dulce
Ce-n iad nicicum nu te va duce!
Dar ai dreptate: te asigur
Ca-n iad te duci oricum tu singur.
Eu pentru om ceru-am creat,
Dar omul… vrea sa mearga-n iad…
Deci uiti acum ca Eu sunt drept,
De-aceea nu te strang la piept,
Caci adevarul n-ai rostit,
Nu l-ai pazit, nu l-ai trait.
De-aceea azi iti spun curat:
De Mine te vreau departat,
Caci suflete ai risipit;
De-aceea azi esti osandit.
Nu te gandesti tu ca in iad
Stau sufletele care cad
Din mana ta, si-s condamnate
Ca le-ai vestit o alta carte?
Stiai clar Evanghelia:
De ce te-ai departat de ea?
Nu ti-a pasat de-avertisment?
Ca nu-ti sunt in asentiment?
De ce te-ai dus pe-o alta cale,
Mergand pe drumurile tale,
Cand Eu v-am spus mereu: Vegheati,
Cuvantul MEU sa-l respectati?
Tu ai calcat chiar cu stiinta
A Mea porunca, a Mea vointa,
Si Duhul Meu ai intristat,
Apoi L-ai stins! Nu ti-a pasat…
Dar Eu mereu te-am cautat,
Si dupa tine-am alergat
Ca sufletul sa-ti primenesc
Si viata sa ti-o-mbogatesc!
Dar tu in marea ta trufie
Scuipat Mi-ai dat in fata Mie.
Mi-ai spus ca tu esti mantuit,
Si-automat ca esti sfintit.
Caci mantuit de esti, e bine
Ca tu in cer vei fi cu Mine,
Si ca credinta ti-e de-ajuns:
De ce sufletul ti-ai ascuns?
Gandeste-te la cei pe care
Tu i-ai trimis in condamnare
Si in osanda care doare,
Ca nu-ti placea in adunare!
De multe ori Eu te-am chemat,
Cu glasul Meu Eu te-am strigat,
In mila Mea te-am implorat
La Mine sa te-ntorci de-ndat’.
Dar nu ai vrut, ca-n umilinta
Nu ti-a placut. Nici in credinta!
N-ai vrut sa faci deloc dreptate,
Ci ti-a placut prosperitate…
Credeai ca-n cer ajungi cum vrei?
Ca-Mi pui pe taler banii grei?
Credeai ca Ma impresionezi,
Ma joci pe degete ca vezi…
Ce mare esti, ce nume mare!
Si-ai vrea sa-ti cad chiar la picioare
Ca pentru Mine-ai castigat
Pamantu-n lung si marea-n lat?
Inima-n Mine urla, plange,
Iar sufletul oh, Mi se frange
Ca mantuit ai fost odat’,
Dar tu degrab’ te-ai departat!
Toti ce-ati plecat de langa Mine,
Cu voi vorbesc: sa stiti prea bine:
Voua nu v-a placut sfintire.
Voi nu mai sunteti in Iubire.
Caci tu, copile, tu n-ai vrut,
Nu-i vorba ca nu ai putut,
La multi idoli tu te-ai dedat,
De Mine tu te-ai lepadat.
Caci duh strain tu ai lasat
In inima si ti-ai patat
Si haina, si fiinta ta
Ca nu ai vrut a Ma urma.
Si suflete ai pacalit
Crezand ca mai esti mantuit,
Cand tu cu Mine nu mai vrei
Crucea in spate sa o iei.
Chiar ochii ti-ai inchis de tot,
Urechile, vai, nu mai pot
S-auda glasul Meu divin,
Sa vada cerul Meu senin!
Imi pare rau azi, fiul Meu,
Eu stiu ca-ti este foarte greu:
In iad cu ei ai si tu parte
De moartea cea fara de moarte.
Eu va mai zic acum o data:
Nimeni nu trece peste poarta.
NUMAI ACELA-I MANTUIT,
CE RABDA PANA LA SFARSIT!
Amin
28.04.2015
Poezia o gasesti si in format video aici.
Doua vieti 