A fost odata o gradina

A fost odata o gradina
Cu flori frumoase, vesnice,
Si-un om creat de El din tina
Cu trup si suflet vrednice.

Ce frumos e omul Nostru!
Sa-l numim nu mai rabdam.
Un inger striga: Chipul Vostru!!!
Iar numele lui e Adam!

Si iata cum privi tarana
Chipul Celui ce l-a facut,
Se-nfiora si-ntinse mana:
O mana alba chiar din lut!

Si-un zambet rasari pe fata
Ce inca nici nu s-a uscat,
Si-i soare-n dulce dimineata
Lui Dumnezeu ce l-a creat!

El fascinat privi in jur
Gradina unde-i asezat.
Se minuna, facu un tur,
Pamantu-usor el l-a calcat.

Zari copacii, ce multime!
Care de care mai frumos!
Copilul Meu, tu sa stii bine
Ca unul este cu folos!

E pomul vietii, te infrupta,
Hraneste-te din el cat vrei;
Cat despre cel de-acolo, lupta:
Sa nu mananci din el: NU IEI!

Caci de vei face-o, cunostinta
Veni-va peste tine-ndat’,
Nu doar cea buna, ci stiinta
Tot raului ce s-a creat.

Sa iei, mananca cu placere
Din orice pom la infinit.
Dar din acesta, stai: nu cere,
Caci vei muri, oh, negresit!

Caci din pomul cunostintei
Daca astazi vei manca,
Vei plati tribut stiintei:
Moartea fi-va partea ta!

Domnul zise: nu e bine
Omul singur ca sa fie!
Am sa-i fac sa se imbine
Ajutor, si-i chem familie!

Si un somn adanc trimise
Peste om si-o coast-a luat,
Jumatatea-nfaptuise
Si-a adus-o la barbat.

Iata, in sfarsit aceea:
Os din oase, carnea mea!
Doamne-i isa, e femeia!
Eva e familia mea!

Voi doi acuma impreuna
Porunca Mea sa o cinstiti,
Si voia Mea mereu cea buna
Zilnic sa o indepliniti!

Sa nu mancati in veci din pomul
Pe care vi l-am aratat,
Caci binele si raul omul
Va cunoaste chiar indat’.

O, Adam, Eva, fii iubiti,
Pe Mine voi M-ati cunoscut!
Eu fericiti vreau sa traiti,
Dar nu uitati: sunteti din lut…

Iar lutul fiindca nu e vesnic
In tarana se desface;
Caci trupul vostru e vremelnic
De tulburati azi a Mea pace.

Gradina, iat-o, e a voastra;
S-o paziti si s-o-ngrijiti.
Noi va dam si pacea Noastra,
Copii iubiti, fiti fericiti!

Dar sarpele siret sasaie:
Sa strice pacea el veni,
Sa zdrobeasca la calcaie
Pe cei ce Domnul ii iubi!

Si cu minciuna pregatita
Varsa amar veninul sau,
Iar floarea pacii ofilita
Se vesteji de la cel rau.

Caci Eva-l crede-i cade-n plasa,
Iar Domnul vede! Il doare…
Ea-L crede rau, porunca-I lasa,
Ia rodul, gusta-i bun oare?

O, da, e bun, merge spre sotul
Ce Domnul ei azi i l-a dat
Sa-i dea si lui ce i-a dat hotul,
Sa-l vada „binecuvantat”.

Si Adam musca: Ce se-ntampla?
De ce sunt oare dezbracat?
O, Eva, fugi degraba, umbla!…
In des tufis ei au scapat!

Adame, Eva, unde sunteti?
Fugind noi astazi ne-am ascuns
Caci glasul Vostru striga; umpleti
Pamant si cer de nepatruns!

Ca suntem goi descoperit-am,
Si haina noi n-avem, e drept;
Sa ne-nfasoare noi voit-am,
S-acopere al nostru piept.

Voi sunteti goi? Iata ce-i omul…
Dar pana astazi n-ati stiut!
Cumva mancarati chiar din pomul
Ce va era necunoscut?

Si dupa ce se-nvinuira
Unul pe altu-n vanitate,
Iar sufletul isi chinuira
Ca Domnul sa le dea dreptate,

El ii privi: cat e de mica
Fiinta ce Noi am creat!
In ajutor venim: i-e frica…
De moarte, cine i-a scapat?

Chiar Dumnezeu numit Cuvant,
In veci ce-i binecuvantat,
Ce umple mare si pamant,
Veni la ei si i-a salvat.

Si-afara din gradina-i noapte,
Negura deasa, ceata, ger…
Privira roadele ce-s coapte
Sub ochii lor, doi pasi, ca-n cer!

Dar ei cu greu blestem plecara
Chiar din prezenta Domnului
Scaldati in lacrimi, franti, cu-ocara
Plateau tributul omului.

Caci nu-i pacat care nu costa:
Un pret de sange-i plata lui,
Si-o viata-ntreaga ce-i anosta
Departe de-ochii Domnului.

Dar Domnul ne-a iubit si iata,
Gata-i de jertfa: a venit!
Cu suflet larg, inima lata,
Un Miel de jertfa umilit!

Unde e Regele, Imparatul
Ce-n maretie i-a creat?
E Mielul bland, Pruncul, Baiatul,
Omul cel binecuvantat!

Si-umblau prin praful de tarana
Picioarele Lui sfinte iar,
Dar nu sa faca om din tina,
Ci sa-l imbrace cu mult har!

Un har ceresc, divin e harul
Ce vine-acum la noi de sus.
Chiar Dumnezeu vine cu darul:
E Fiul Lui slavit, Isus!

El vine sa ne mantuiasca
Ca sa nu mai pacatuim,
Si viata sa ne daruiasca
Ca noi in veci ai Lui sa fim.

Si-n drumul Lui pe calea crucii
Intr-o gradina S-a oprit,
Dar nu gradina cea cu nucii,
Cu merii si cer colorit.

Acea gradina, Ghetsmani
In ea-L primi pe Imparat.
Si pomi, si flori vazura anii
Batranului Tanar curat.

E din vecie in vecie,
Pamantul chiar El l-a creat.
Vine aici si Isi sfasie
Tot sufletul indurerat.

Ca Prunc El S-a nascut, dar iata,
Ca Cel imbatranit de zile
Pamantul l-a udat indata
Cu lacrimi sfinte si umile.

Azi in gradina sta si plange:
Pe Tatal Il implora, iaca –
Sudoarea I se face sange,
Paharul de la El sa treaca…

De sus tacere… Un inger vine,
Coboara ca sa-L intareasca,
Sa implineasca voia bine,
Pe mine sa ma mantuiasca.

Urcand Golgota, crucea-n spate,
Pacatul meu L-a obosit.
Plangat tacut in crunta noapte,
Batut, trudit, scuipat, ranit…

Dar El la rele nu priveste:
E bucuria-n fata Lui.
La chipul meu cu drag gandeste:
Ma vede-n cer pe veci al Lui.

Si cu iubire poarta crucea,
Pe noi acum sa ne salveze,
Gandind la dimineata dulcea
Cand sufletele vor fi treze!

Iar ingerii in cer tresalta
Privind la Mielul sfant si drept;
Cu ochi voiosi privesc spre poarta,
Visand cum El ne ia la piept!

Asa intreaga vesnicie
Noi vom canta cu ceru-n cor
Marire-n veci si slava Tie
Cand vei veni la noi pe nor,

Caci Tu n-ai renuntat la om
Cand grav porunca Ti-a calcat,
Si-a luat si s-a-nfruptat din pom;
Dar Trinitatea ne-a salvat

De moartea fara de scapare
Ce-o meritam varf indesat.
Iertarea-Ti granite nu are:
Te-ai coborat si ne-ai salvat

Cu pret de sange: sange sfant,
Cu multa mila si iubire,
Ce-au curs din plin pe-acest pamant
Si ne-au adus azi mantuire,

Caci sangele ce ne-a spalat
De razvratire si pacat
Tot cerul ne-a inseninat
Si-ncredere deplin ne-a dat.

De-aceea Iti cantam, Isus,
Numele Tau ce il iubim
Cu Tine maine in cer sus
Dorim cu dor nespus sa fim.

Isus, El, Domnul cel frumos,
Din cerul Lui de bucurii
S-a coborat aicea jos
Daruri s-aduca azi la fii,

Ca ei sa cante o cantare,
Pe cap cununa chiar sa poarte,
Caci El e Cel ce-i face-n stare
Fiindca de ei nu e departe.

O, vino Doamne, Te-asteptam
Si Te-naltam cu glas duios,
Cu dor nespus noi Iti cantam.
O, VIN LA VOI, VA IAU DE JOS!

Amin
27.03.2015

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s