Armatura lui Dumnezeu

„Imbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti tinea piept impotriva uneltirilor diavolului. Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. De aceea luati toata armatura lui Dumnezeu ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea, si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul. Stati gata dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii, avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii. Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu. Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri, vegheati la aceasta, cu toata staruinta si rugaciune pentru toti sfintii,” – Efeseni 6:11-18

Harul Tau, Isuse draga,
Mantuie o lume-ntreaga,
Iar prin jertfa Ta cea sfanta,
Suflete spre cer se-avanta!

Cand privesti la departare,
Tu cuprinzi intreaga zare;
Dar daca te uiti de-aproape,
Lumina-ti vine pe pleoape,

Fiindca cei ce-s mantuiti,
Care canta fericiti,
Pe Domnul ei Il iubesc
Si pe Tatal proslavesc!

Fiul e atat de mare,
N-are in lume hotare.
Numele Lui e-naltat,
Pe pamant e laudat.

Doamne, Om Tu Te-ai facut,
Pentru noi Tu Te-ai pus scut;
Iar sagetile aprinse
Cu credinta le fac stinse,

Fiindca mi-ai dat armatura:
Toata-i scrisa in Scriptura
Ca eu piept sa tin mereu
Cand incepe ceasul greu.

Azi diavolul tot vine,
Ca are treaba cu mine;
Pregatit cu uneltirea,
Vrea sa imi stinga iubirea…

Iara lupta este stransa,
Corp la corp, iar fata-i plansa!
Nu-i cu carne si cu sange…
Doamne-i greu, sufletu-mi plange!

Capetenii si domnii
Lupta zi de zi cu fii,
Iara ei, stapanitorii
Lupta cu mostenitorii!

Intunericul e mare
Si cuprinde-ntreaga zare.
Duhurile rautatii,
Strica aura dreptatii.

Trebui’ sa ma-mpotrivesc:
Ziua rea ele-o vestesc,
Si sa raman in picioare:
Lupta mea-i biruitoare!

Mijlocul sa mi-l incing,
Adevarul sa nu-l sting.
Platosa neprihanirii
Tine pieptul uneltirii.

In picioarele de miei,
Ravna Evangheliei;
Iar pe cap, opusul firii,
Pun si coiful mantuirii.

Si sa dau glas nazuintei,
Ma-mbrac cu scutul credintei,
Caci sagetile-arzatoare
Sunt aprinse in cuptoare.

Sapte zile pana luni,
Tot felul de rugaciuni,
Toata vremea prin Duhul,
Pana tace vazduhul!

Facem cereri pentru sfinti
Si veghem cu staruinti,
Cel rau sa nu ne ingroape
Fiindca ziua este-aproape.

Uite-asa, crestin ceresc,
Poarta strai militaresc,
Defileaza-n mars spre cer,
Nu privi la temnicer,

Caci Hristos pe nor Se-arata,
Vine la tine indata;
Haina-ti cere fara pata,
Iar inima preacurata,

Fiindca sangele Si-a dat
Ca sa fii azi curatat,
Tu pe veci sa fii iertat
Si cu Tatal impacat.

Pune-ti, deci, toata credinta,
Umple-ti azi cu ea fiinta.
Domnul ti-a dat biruinta
Si-Si tine fagaduinta!

Deci, la lupta, drag copil,
Capul sus, dar fii umil,
Cu evlavie-n smerenie
Cauta a Sa sfintenie!

Iar cand Domnul pe nor vine,
Te va rapi si pe tine
Daca azi tu lupti cu spor
Cu al tau Mantuitor!

Hai, crestine, nu mai sta,
Asta este lupta ta!
Hai, vegheaza, nu obosi,
Maine te vei odihni!

Iar curand la pieptul Sau
Vom uita noi de cel rau,
Pe Domnu-L vom adora
Sus in cer, in slava Sa!

Iar Domnul cu mana Sa
O cununa El va lua,
Fata-n fata-L vei vedea,
Vesnic Il vei lauda,

Caci cununa vei purta
Pusa chiar de mana Sa
Cand in cer El te va lua
Si cu sfintii-I vei canta!

Osanale, multumire,
Glorie Tie, iubit Mire!
Isus ne-a rascumparat,
Lupta-n veci s-a terminat!

Amin
06.09.2016