In vremi stravechi, pe-o cruce blestemata

„Deasupra Lui era scris cu slove grecesti, latinesti si evreiesti: „Acesta este Imparatul iudeilor.” Unul din talharii rastigniti Il batjocorea, si zicea: „Nu esti Tu Hristosul? Mantuieste-te pe Tine Insuti, si mantuieste-ne si pe noi!” Dar celalalt l-a infruntat, si i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care esti sub aceeasi osanda? Pentru noi este drept, caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre; dar Omul acesta n-a facut nici un rau.” Si I-a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ti aminte de mine, cand vei veni in Imparatia Ta!” Isus a raspuns: „Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai.” – Luca 23:38-43

In vremi stravechi, pe-o cruce blestemata
Un Om adevarat pe ea atarna.
Ce viata a avut! Traire preacurata!
Nu merita deloc sa stea pe ea…

Dar nu era doar una, trei erau,
Iar cea din mijloc sus se inalta,
Si cei din laturi tare mai strigau
La Cel Neprihanit ce vina le-o purta.

Caci cel din stanga, cat si cel din dreapta,
Ce rastignirea si ei sufereau,
Pe-a lumii scara n-au vrut sa urce treapta,
Si-acum pe Cel Divin batjocoreau…

Ei hoti erau, talhari la drumul mare,
Ce rele au facut, pacat, noroi.
Sfintenia Celui Sfant calcau in picioare,
Dar El cu dragoste ne-a mantuit pe noi!

Deasupra Lui era scris ca pecete:
Aceasta-i Imparat iudeilor,
Iar literele nu erau discrete:
Trei limbi se afisau martorilor.

Si iata ca unul dintre talhari
Cu ura porni a batjocori
Pe Cel Preasfant, ca-I erau adversari
Atat talharii cat si dregatorii.

Nu esti Hristosul? Mantuieste-te!
De ce si Tu, ca noi, stai sus pe cruce?
Coboara-Te si izbaveste-Te!
Adu-ne si noua eliberarea dulce!

Dar in cealalta parte inflori credinta
Si cu curaj, talharul rastignit
Il infrunta pe-al sau tovaras in cainta
Omului care-adanc s-a pocait:

Prietene, noi am ajuns in ultim ceas
Si moartea sta in fata-n realitate.
Nu vrei s-asculti al constiintei glas,
Caci iata, in fata avem eternitate?

De Dumnezeu nicicand nu ne-am temut,
Dar iata, ca avem doar o osanda!
Imi pare rau ca trebui’ sa te-nfrunt,
Dar bunatatea Lui e-atat de blanda…

Noi suntem rai, deci astazi este drept
Ca sa primim rasplata cuvenita,
Caci Dumnezeu e sfant si intelept:
Ne da pedeapsa azi pentru viata traita.

Faradelegea noastra striga tare,
Dar Omu-Acesta un rau nu a facut,
Si cred din suflet ca-mi va da iertare,
Caci stie-acum ce simt, m-a cunoscut!

Si iata, roada Sfantului lui Dumnezeu
Ce-ncet, dar sigur astazi se cocea,
Striga, caci viata sa la apogeu
Ajunse si curand se termina.

Doamne, de mine Te implor sa-Ti amintesti
Cand in slavita Ta Imparatie
Tu vei veni sa-i iei pe cei ce sunt ceresti,
Neprihanirea Ta ca azi mi-ai dat-o mie!

Se zgudui intreaga Lui fiinta
Privind la primul Lui sfant, dulce rod,
De bucurie cat si de recunostinta,
Si i-a raspuns in fata-ntregului norod:

Adevarat iti spun, o, suflete curate,
Ca parte azi cu Mine o sa ai,
Si-n vesnicie tu, in libertate,
Vei colinda cu Mine etern in sfantul rai…

Amin
15.08.2016