Isaia 53

„Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului?
El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumusete, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa.
Dispretuit si parasit de oameni, Om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit, ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama.
Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.
Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.
Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.
Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
El a fost luat prin apasare si judecata. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu?
Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui, la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire si nu se gasise niciun viclesug in gura Lui.
Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta… Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui.
Va vedea rodul muncii sufletului Lui si Se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
De aceea, Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentru ca S-a dat pe Sine insusi la moarte si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati.” – Isaia 53

Cine vreodata a crezut
Chiar in ce ni s-a vestit?
Cine bratu-a cunoscut
Domnului cel mult slavit?

A crescut chiar pe altar
Ca jertfa pentru pacat,
O Odrasla, un Lastar
Ce iese din pamant uscat.

Frumusete, stralucire
Nu avea, nu ne placea;
Fata-I arata zdrobire,
N-atragea priviri cu ea.

Dispretuit si parasit
De oameni, de norod, popor,
Om al durerii-obisnuit
Cu suferinta Lui si-a lor,

Era asa dispretuit,
Cu fata la El nu stateai
Si-o intorceai pe loc grabit;
In seama tu nici nu-L bagai…

El suferinta ne-a purtat
Cu dragoste privind la noi,
Durerea noastra El a luat
Asupra Lui ca un suvoi.

In nestiinta noi credeam
Ca e smerit si pedepsit;
Si mai departe chiar gandeam:
Ca e de Dumnezeu lovit.

Era strapuns pentru pacat
Faradelegea L-a zdrobit,
Povara noastra a purtat,
Pacatul meu L-a umilit.

Pedeapsa ce pacea ne-a dat
Deodata pe El a cazut,
Tamaduire am aflat
Prin ranile ce I-am facut!

Ca niste oi noi rataceam
Pierdute pe intreg pamant,
Si toti de drumuri ne vedeam,
Nu ne pasa ca El e sfant.

Si din iubire, ca dovada
Domnu-a facut pentru popor
Asupra Lui deodat’ sa cada
Nelegiuirea tuturor.

Si chinuit, si asuprit,
El gura n-a deschis deloc,
Ca miel dus la macelarit…
El ne-a iubit pe toti cu foc!

Si jertfa pe altar S-a pus:
Al Domnului era trimis.
Ca oaie muta stand la tuns,
El gura deloc n-a deschis.

Si luat prin apasare-a fost,
De toti El judecat era,
Dar viata Lui a fost un cost:
Pentru pacate suferea!

Dar cine de pe vremea Lui
Credea ca stres de tot a fost
La invoirea Domnului,
Ca toate, da, aveau un rost?

Si luat de pe pamantul viu,
El chiar de moarte-a fost lovit,
Deplin a suferit ca Fiu
Pentru poporul mult iubit!

Iar groapa Lui a fost sapat’
Si pusa intre oameni rai,
Mormantul langa cel bogat,
Alaturi de calaii Sai.

Cu El intr-una s-au luptat
Macar ca nu-i nelegiuit;
Ei viclesug au cautat
In gura Lui, dar n-au gasit.

Zdrobeasc-a vrut Domnul pe El
Prin suferinta. O, ce chin…
Dar viata jertfa ca un Miel
Si-a dat pentru pacat deplin.

Si o samanta va vedea,
Samanta sfanta de urmasi,
Caci calea El le deschidea
Ca ei sa faca primii pasi.

Ei multe zile va trai
Si-a Domnului sfanta lucrare
In mana Lui va propasi
Si va cuprinde-ntreaga zare.

Prin munca sufletului Sau
Un rod bogat El va vedea.
Salvare sufletului tau
Va da, si Se va-nviora.

Prin a Lui mare cunostinta,
Robul Meu neprihanit
Una cu Tatal in Fiinta,
Din iubire rastignit,

Va pune oameni intr-o stare
Dupa voia Domnului,
Va lua povara lor cea mare:
Nelegiuirea omului.

De-aceea Domnul Ii va da
La loc cu-aceia ce sunt mari
Din mana Lui chiar partea Sa,
Va-mparti prada cu cei tari,

Cu cei puternici, ca S-a dat
Pe Sine Insusi chiar la moarte,
Ocara grea El a rabdat,
Pacatul lor c-a vrut sa-l poarte.

Cu cei ce sunt faradelege
A fost pus, si-ntre condamnati,
Dar S-a rugat maret, ca Rege
Chiar pentru cei mai vinovati.

Amin
31.03.2015

Reclame