Vindecarea robului unui sutas

„Pe cand intra Isus in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, care-L ruga
si-I zicea: „Doamne, robul meu zace in casa slabanog, si se chinuieste cumplit.”
Isus i-a zis: „Am sa vin si sa-l tamaduiesc.”
„Doamne”, a raspuns sutasul, „nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu; ci zi numai un cuvant, si robul meu va fi tamaduit.
Caci si eu sunt om sub stapanire; am sub mine ostasi, si zic unuia: „Du-te” si se duce; altuia: „Vino!” si vine; si robului meu: „Fa cutare lucru” si-l face”.
Cand a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat, si a zis celor ce veneau dupa El: „Adevarat va spun ca nici in Israel n-am gasit o credinta asa de mare.”
Apoi a zis sutasului: „Du-te, si faca-ti-se dupa credinta ta.” Si robul lui s-a tamaduit chiar in ceasul acela.” – Matei 8:5-10,13

Pe cand intra Domnu-n Capernaum
Un brav centurion se-apropia.
Grabit era-n multime-si facea drum,
Caci robul tare el si-l mai iubea.

Inainta plin de nadejdi sutasul,
‘Naintea lui Isus se-nfatisa.
Smerit in duh, azi nu era fruntasul,
Ci-un pacatos ce ferm credinta-mbratisa!

Cu capul la pamant privi la Domnul;
Plangand, cu suflet frant Il implora:
O, Doamne, fie-Ti mila azi de omul
Ce-mi este rob si crancen sufera.

E slabanog, cumplit se chinuieste,
Iar eu, ce mult, o, Doamne, il iubesc!
Te rog: Te-ndura si-l tamaduieste
Ca-n suflet azi eu sa Te proslavesc!

Iar Domnul nostru sfant deschise gura,
Cuvantul de speranta El rosti:
O, fii pe pace! Iti vad in piept caldura…
Eu am sa vin si-l voi tamadui!

Se bucura nespus in duh romanul,
Dar o tristete-n suflet el avea:
Ca neam cu Isus, Ii era dusmanul,
Si foarte pacatos el se vedea.

Deci incepu cuvintele a scoate
Si-a le-mpleti-ntr-o scurta pledoarie,
Caci el dorea lui Isus sa-I arate
Ca Ii recunostea divina Imparatie.

O, Doamne, sub acoperamantul meu
Ca Tu sa intri deloc nu sunt vrednic,
Ci zi doar un cuvant ca esti Dumnezeu:
Tamaduit va fi azi robul cel netrebnic!

Caci eu sunt om, si sunt sub stapanire,
Dar am sub mine o suta de ostasi,
Porunca ce mi-o duc la-ndeplinire,
De sunt simpli soldati, sau sunt fruntasi.

Si zic „Te du”, iar el grabit se duce,
Apoi zic „Vino” si curand el vine-aici.
Porunca-Ti vindecarea i-o aduce:
Doar un cuvant e de ajuns sa zici…

Pe Domnul Isus ce e Dumnezeu
Ce totul poate si-i din vesnicie,
Nimic nu-L mira: tainele mereu
Ce sunt in lume, toate El le stie!

Dar o credinta ce-i atat de mare,
Statornica, profunda si adanca,
Pe Domnul L-a mirat. Cu-o exclamare
Rosti norodului cu inimi ca de stanca:

Adevarat va spun eu voua, cei de fata
Ca-n Israel nu am gasit asa credinta!
V-ati impietrit si v-ati facut de gheata:
Priviti romanul si-a lui mare umilinta!

Iar Domnul ce credinta onoreaza,
I-a zis in fata-ntregului norod:
Te du! Credinta-ti mare te urmeaza:
Tamaduirea ti-e al credintei dulce rod!

Sarmanul rob al credinciosului sutas
Exact in ceasu-acela fu tamaduit
Caci vorba Domnului si credinta bravului ostas
Pe rob de boala lui l-au mantuit.

Amin
05 nov.2016